Tocmai ne-am intors dintr-o vacanta pe care cu greu o poti descrie in cuvinte. Asta nu inseamna ca n-o sa incerc sa ma ridic la nivelul asteptarilor, o vacanta atat de frumoasa merita. O vacanta din a carei euforie nu ma pot trezi nici acum si pe care trebuie s-o retraiesc din nou la anul. As fi vrut si anul asta din nou dar sunt atatea pe lista.

Nu pot sa uit momentul cand cu infrigurare ne-am intalnit, cunoscuti si oameni noi, ne-am dat mana langa van si ne-am setat pe modulul vacanta. Parca toti porii chiuiau. Stiam ca va urma ceva frumos, de 3 ani astept aceasta experienta, insa de abia acum dupa ea, pot spune ca habar n-aveam ce ma asteapta.

Drumul e lung dar atat de frumos si asezonat cu opriri pe malul Dunarii la sarbi unde am luat o prima masa copioasa, descriere nu atat de indestulatoare pe cat tot vom avea parte in aceasta vacanta.

La iesire aproape din Serbia am vizitat satul lui Kusturica, o poveste de locatie, cu un peisaj de exceptie. Ne-am fi oprit acolo insa mai aveam de mers. Cu caiacele pe masina, atrageam atentia oriunde si parca ne transmiteau de sus vibratia apelor ce ne asteptau nu tocmai linistite.

O data intrati in Bosnia, ne-am oprit la faimosul pod peste Drina unde Catalin ne-a tinut prima lectie despre apa, curenti, eddy-lines. Ne povestise el multe despre tara, oameni, natura, dar o data fiind la fata locului, senzatiile au inceput sa se aseze peste povestile frumoase.

http://www.telegrafonline.ro/emir-kusturica-ecranizeaza-romanul-e-un-pod-pe-drina-and-8221

http://asociatia-profesorilor.ro/e-un-pod-pe-drina-ivo-andric.html

Curand am ajuns in Foca si apoi in baza care avea sa ne fie casa pentru zilele ce aveau sa curga cu rapiditate, ca si apele turcoaz ale Tarei.

A doua zi ne-am trezit intr-un loc inundat de soare, cu casute pierdute printre copaci, o alta lume, cu oameni calzi, relaxati. Era ceva ce ni se strecura prin vene, punea stapinire pe noi incet, incet: vacanta.

Fara sa ne grabim, am plecat in prima zi de aventura, padurea Perucica (cea mai batrana padure din Europa). Urma sa vedem cascada Skakavac si dupa o coborare cu peripetii, am ajuns la o forta a naturii care te coplesea imediat. Ne-am bucurat de valul de stropi, de senzatia de aripi data de o cascada ce in spatele nostru inca incearca sa convinga stanca de atatea mii de ani ca drumul ei trece pe acolo.

Asta a fost doar preambulul, a doua zi incepea expeditia prin Muntenegru. Parcul National Durmitor ne-a uimit nu doar prin peisajul selenar dar si prin…zapada. Cadeau niste fulgi mari si zapada inca isi mai pastra vestigiile. Vremea n-a tinut cu noi asa ca am hotarat ca si echipa sa ne relaxam la hotel, sa facem sauna, sa jucam Dixit si sa ne gandim cu emotie la coborarea de a doua zi de 70 de km ce ne astepta pe Tara.

Dis de dimineata am pornit cu chef spre locul de imbarcare, nu inainte de a ne da pe cel mai mare zipline din Europa, care trece deasupra Tarei si unde viteza ajunge si la 60km/h. Senzatieee!

 

Echipati, pozati, incurajati, am pornit!!! Inca de la inceput Tara ne-a uimit cu a ei culoare, forta, afluenti ce izvorasc pur si simplu din stanca si-i aduc apa multa si albastra. Peisajul seamana cu cel din filmul Avatar, canionul Tara esta al doilea ca marime din lume, dupa Marele Canion si are o lungime de 149 km, cu o adancime maxima de 1337 m. Pozele fac cat 1000 de cuvinte.

“Tremuram de încordare și concentrare, dar mai ales de entuziasm! E greu de descris în cuvinte acele momente! Toți o echipă, toți un corason care vibra la unison, sub comanda puternică a skipperului: „forward! faster! faster!” și amenințarea rapidsurilor care învolburau albia Tarei, plină de spumă…ceva incredibil!

Totul părea rupt dintr-un scenariu de film, care se derula pe repede-înainte, într-un ritm amețitor! Un y-haaa puternic răsuna în tot canionul la căderile spectaculoase, de pe crestele valurilor înalte de 1m pe alt val și alt val… Eram noi și râul, o încleștare de forțe dusă cu zâmbet, satisfacție și adrenalină”.

Pe drum ne-au gatit din nou ai nostri ghizi o masa copioasa, ca toate cele din aceasta vacanta. Simplu, gustos, perfect. Sa mai zic ca toate legumele lor au gustul celor de alta data? O pauza binemeritata la Radovan Luka pentru a capata forte proaspete, pentru un joc cu mingea, pentru incalzit la soare.

Ziua trecea repede, noi nu ne mai saturam, adrenalina ne pompa in vene senzatii atat de intense incat am fi oprit timpul acolo, pentru noi, pentru totdeauna.

Ajunsi la baza, topaiam practic de fericire iar fetele (Rafting Divas) s-au hotarat ca a doua zi sa mai facem o tura de rafting, era un must. Apoi a urmat rasfat culinar, dans, planuri, povesti.

Ultima zi in Bosnia ne-a adus unora rafting, altora un trekking superb in munti, la Trnovacko Lake.

Peisaje de vis, flori ce napadeau muntele, un lac cristalin si nermaginire cat vezi cu ochii.

Cu o senzatie de rupere am plecat inapoi spre Romania. Greu ne-am despartit de Mladjo, Masha, Milan, Damian, Dan. Acesti baieti ne-au primit in casa lor, ne-au spus povestea lor, ne-au aratat ce au mai frumos, inclusiv sufletele lor. Am mai facut o sesiune de poze pe malul raului, stiam ca o sa ne fie tare dor de el.

Noroc ca ne-am oprit o noapte in Belgrad, un oras minunat, acolo unde Sava se varsa in Dunare. A noastra draga Tara se varsa in Drina, iar Drina in Sava, asa ca incercam cu ochi mijiti sa vedem ceva sclipiri de smarald, amintire a zilelor grozave ce-au trecut. Am prins si-un festival in cetate, ziua a fost super calduroasa, asa ca tot ce mai puteam face era sa ne relaxam.

Ca si incheiere, doar o sa-i las sa “vorbeasca” pe cei care au fost…

“7 zile de vis! Munti impunatori, plini de verdeata; apa cristalina, turcoaz si cu valuri de facut ciuciulete; iar dupa toata adrenalina, o masa delicioasa si bogata, alaturi de oameni minunati.”

“Bosnia are “vena” turcoaz-Tara river, un vis real, pe care simti adrenalina pe masura ce intri in contact cu ea, on waves, or by the beautiful falls; are “inima”-localnici sufletisti si saritori; are “sare si piper”-mancare exceptional de gustoasa; are “aerul de vacanta”, uiti sa mai pleci acasa…”

Sper sa aveti o vara plina de aventuri!