Am in fata un adevarat diamant stralucitor, frumos slefuit pe mai multe fete. Dintre calitatile diamantului – greutate in carate, culoare, claritate si taietura – doar ultima este facuta de mana omului numit taietor – slefuitor. Pe mine chiar aceasta calitate ma intereseaza, in mod deosebit, la Cristiana Mongol Stancu, o tanara de numai 26 de ani din Bucuresti.

 

Ea este precum o piatra pretioasa care lumineaza tot timpul, pe intuneric, are lumina interioara, cu mai multe fatete: pictorita de mare talent, absolventa a Facultatii de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul” din Bucuresti, Arta Sacra, sportiva de performanta – de trei ori campioana mondiala la stiluri diferite de lupta, jurnalist eficace, vorbeste patru limbi straine si multe altele…

– Care a fost drumul in lumea sportului ? Etape, principalele premii, etc…

– La 9 ani, visul meu cel mai mare era sa incep sa practic serios (nu doar acasa cu parintii) un sport! Dupa o sumedenie de intamplari in urma carora nu reuseam sa gasim un sport adecvat, in momentul in care eram aproape sa renunt, la cursurile de pictura pe care le frecventam, am aflat ca tatal unei colege era instructor de arte martiale si avea sala chiar la parterul cladirii in care ne aflam. Am evoluat foarte repede, fiind familiarizata cu aproape toate miscarile, insa abia dupa 5 ani de antrenamente foarte serioase, am avut permisiunea sa particip la primul campionat national. Am castigat medalia de argint si de atunci am inceput drumul performantei. La 16 ani am fost selectionata in lotul national de kyokushin karate si am mers in Japonia, la Campionatul Mondial. Dupa o perioada de 9 ani, am inteles ca e nevoie sa schimb mediul pentru a evolua. Avand o dorinta continua de a invata si de a-mi insusi valori martiale, am reusit sa ma adaptez in diferite stiluri de arte martiale, dar si alte sporturi de lupta, ceea ce mi-a adus o notorietate frumoasa, dar cel mai important, foarte multe experiente valoroase. Voi enumera titluri europene si mondiale in Kempo, medalie de bronz la Campionatul Mondial de Wushu, primul junior roman medaliat international in Kyokushin Karate, titluri internationale Sei Budokai, medalie de bronz la Campionatul European de Box, Vicecampioana Europeana Grappling (FILA), Titlu Mondial MMA semipro, Titlu Intercontinental si Mondial Profesionisti Kickboxing. In cei 17 ani de cariera sportiva, am sustinut peste 200 de meciuri (din care doar 10 infrangeri). Pe langa aceste titluri, detin centura neagra 3 dani Kempo, centura neagra 2 dani Karate WKF si centura neagra 1 dan Taekwondo.

– Te rog sa imi spui pe ce coordonate decurge o viata extrem de interesanta ca a ta, la intersectia a doua lumi aparent fara legatura. Pe de o parte, pictura, care reda o lume duhovniceasca dominata de legi din alt univers, pe de alta parte lupta din ring guvernata de principii specifice.

– Nu cred ca pot exista lumi fara niciun fel de legatura! Oricat de contrastante sau diferite ar parea, toate lucrurile se guverneaza dupa aceleasi principii, iar in ceea ce priveste lumea duvohniceasca, ea sta in varful capului trofic al acestor „lumi”, contexte dealtfel, prin care ne straduim sa devenim oameni. Asa ca, viata mea e formata dintr-o singura lume, avandu-L in centru pe Dumnezeu, ca Sfanta Treime, toate celelalte contexte in care ma aflu fiind motive si cadre prin care ma definesc si redefinesc zi de zi.

– In fata unui asemnea raspuns, este destul de delicat sa mai pun intrebari. Dar, meseria trebuie facuta, deci…Cum se impaca smerenia si generozitatea din viata duhovniceasca intr-o parte si agresivitatea, dorinta mare de a invinge din confruntarile sportive ?

– Cea mai mare dorinta de a invinge se afla in viata duhovniceasca, pentru ca degeaba as castiga lumea intreaga, daca as pierde tocmai motivul pentru care ma aflu pe Pamant. Aceasta viata duhoniceasca despre care vorbiti este cea mai crancena lupta posibila, pe langa ea lupta din ring parand o joaca. Totusi, sunt multe de invatat din ring care te pot ajuta in lupta sufletului. Cred ca cea mai importanta este sinceritatea. De multe ori, ne putem preface in fata Lui Dumnezeu. Ne prefacem ca suntem virtuosi, smeriti, iubitori…si de multe ori cred ca ne fura peisajul si Il mintim pe Dumnezeu cu zambetul pe buze. In ring este foarte greu sa te prefaci ca esti altceva. Daca nu esti antrenat, se vede, daca ti-e frica, se vede, daca nu te simti bine, se vede, daca nu esti suficient de bun, se vede. Acolo cad mastile pentru ca e un loc unde intensitatea existentei atinge cote maxime. De asta e greu sa te mai prefaci. Cine a intrat in ring si a luptat cu toata fiinta, intelege perfect ceea ce spun. Foarte greu traiesti aceasta intensitate in viata duhovniceasca pentru ca e greu sa fii atent, sa te simti si cel mai important, sa-L simti pe Dumnezeu.

In ce priveste smerenia, e o intreaga discutie! Munca extenuanta din timpul antrenamentelor pe mine ma smereste, victoria ca si infrangerea presupune lectii. Cand sa ai timp sa te mandresti daca mereu ai ceva de invatat? Iar despre agresivitate, este de fapt o determinare, care nu are legatura cu persoana cu care lupti, ci are legatura numai si numai cu tine insuti.

– Practic, eu nu am intrat in ring, dar incerc sa duc mai departe aceasta ,,confruntare,,. Ce a fost mai intai, pictura ori sportul ?

– Cu siguranta, au fost in acelasi timp. Și niciodata nu a trebuit sa aleg intre ele pentru ca s-au completat si m-au completat atat de bine. Le simt ca pe o mare binecuvantare!

– Desi nu se pot compara, cum sunt satisfactiile intr-o parte, raportate la victoriile din sfera competitionala, de sport ?

– Sa stiti ca satsfactiile din sfera picturii iconografice prezinta cel mai mare pericol! Atunci cand ti se gadila orgoliul ca ai pictat un tablou sau ca ai castigat un titlu, fie el chiar mondial, e destul de usor sa te mentii cu picioarele pe pamant si sa te echilibrezi. Cand insa pictezi o icoana deosebita, sau ai parte de intamplari „neobisnuite” pictand sau daruind o icoana, atunci e greu! Profesorul meu indrumator de la facultate, Alexandru Nicolau, ne spunea ca de aceea icoanele nu mai fac minuni in timpul vietii celor care le-au pictat, pentru ca s-ar mandri prea tare! Asa este…Dar am avut experiente picturale la fel de satisfacatoare ca si cele din sport! Atunci cand efortul indelungat, visul implinit si bucuria celorlalti se unesc, pot spune ca satisfactia este totala, orice as face!

(Inainte de a formula urmatoarea intrebare, stimati cititori, ma intreb eu singur: De unde le scoate ?)

– Care este un regret in pictura, dar in sport ?

– Niciunul. Nimic nu este intamplator si atata timp cat eu fac tot ceea ce tine de mine, se intampla exact lucrurile de care am nevoie! Fiecare are ritmul sau, ceea ce ma duce la una din expresiile mele preferate „Mai bine mai tarziu decat prea devreme”.

– Intr-o frumoasa relatare din Vechiul Testament, Dumnezeu il intreaba de Solomon ce doreste sa ii ofere. Tu ce ai dori ?

– Sa-mi indeplinesc menirea.

– Exercitiu de imaginatie, evident nedorit. Incendiu puternic in bloc. Ai la indemana cateva secunde pentru a te decide ce sa salvezi din casa. La ce te opresti?

– La toate fiintele vii si icoana Mantuitorului.

(Dupa atatea raspunsuri elaborate si fascinante, doua raspunsuri ca doua lovituri scurte si bine tintite.)

– Unde te vezi peste 10 ani din punct de vedere artistic ?

– Am incredere in munca mea si cred ca voi reusi sa am o cariera deosebita in arta, inspirand si influentand in bine oamenii la nivel global.

– Dar din perspectiva sportiva ?

– Peste 10 ani voi avea deja 36 de ani, asa ca probabil ca voi fi terminat cu meciurile oficiale si voi lupta doar in scenele filmelor de actiune!

– Inainte de a multumi pentru acest interviu, care m-a impresionat puternic prin raspunsurile tale, am o rugaminte. Vreau sa alegi tu o intrebare pentru tine si sa raspunzi apoi singura la ea…

– Cred ca intrebarea ar fi : „Ce mostenire crezi ca duci mai departe?”

– Cred si ma simt responsabila de amintirea eroilor mei si spun „mei” pentru ca realizez ca nu sunt ai nostri si probabil ca asa e si corect. Natiunile isi aleg eroii, iar unele, pentru ca nu au asa ceva, ii inventeaza. Eu am fost binecuvantata sa mi-i aleg de mica, singura, si cred ca mostenirea lor o duc mai departe, o mostenire ce sta intr-o barbatie, intr-un fel de a fi, intr-un fel de a trai. Eu sunt romanca si sunt recunocatoare pentru asta. Și aleg sa ma identific cu romanii barbati si femei, curajosi si puternici care ne-au definit. Aleg sa nu recunosc carcota, invidia, ignoranta si prostia romanilor in mine, dar sa fiu atenta la fiecare in parte. Nimeni nu s-a nascut intamplator intr-un anumit neam si intr-o anumita tara. Duc mai departe o credinta ortodoxa profunda, sedimentata de cei care au murit pentru ea, si pentru asta ma simt responsabila. Duc mai departe o mostenire a frumosului, a creatiei, a devenirii umane, care, in final transcede absolut orice. Eroimul transcede. Sfintii nu mor niciodata.

– Ce pot sa mai spun acum ? Restul este … tacere… Doar trei cuvinte obligatorii pentru mine: Multumesc foarte mult.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Caseta de prezentare

Cristiana Mongol Stancu

– varsta: 26

– locul nasterii : Bucuresti

– studii de specialitate : Facultatea de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul” din Bucuresti, Arta Sacra

– licitatii: Tablou RePatriot, in cadrul evenimentului RePatriot, proiect de interes national

– are lucrari laice si iconografice raspandite in diverse tari precum: Franta, Anglia, Italia, Canada, Japonia, SUA, Rusia, in zona Orientul Mijlociu, precum si licitatii pe teritoriul Romaniei. Din punct de vedere iconografic, lucrarile sale sunt prezente in Patriarhia Romana si diverse locasuri de cult din tot cuprinsul tarii.

– prezenta prin lucrari de binefacere donate copiilor bolnavi de cancer si autism.

– colaborari pe partea de creatie si pictura miniaturala cu o celebra casa de bijuterii.

– din punct de vedere sportiv, de trei ori campioana mondiala la stiluri diferite de lupta.