Clubul sportiv al armatei si George Becali se afla in justitie de multi ani, in ceea ce priveste dreptul de utilizare a marcii Steaua. Am spus in multe alte randuri, oamenii astia se cearta pe ceva ce oricum habar nu au cum poate fi folosit in interesul lor si al clubului, indiferent despre ce disciplina sportiva am discuta. Valorificarea unui brand, pe care in nici un caz nu ei l-au adus la un nivel imposibil de calculat, este un job peste capacitatea dansilor si peste puterea acestora de a intelege, fiecare la randul lor beneficiind de el si demonstrand ca “palaria este mult prea mare” pentru ei.mapn-infiinteaza-o-comisie-pentru-valorificarea-marcii-steaua-18524499

Clubul sportiv al armatei, beneficiaza de brand de la deranjul din decembrie’89 si de atunci traiesc “cersind”. Bineinteles ca dansii spun ca sunt parteneri de imagine, dar cand tu traiesti de azi pe maine desi te numesti Steaua Bucuresti, ne arata cat de profesionisti sunt, in valorificarea celui mai de succes brand sportiv al Romaniei. In ’90 Steaua Bucuresti era singurul club care detinea in vitrina Cupa Campionilor, la fotbal si handbal, performanta care a fost egalata tarziu, dupa mai bine de 10 ani de Barcelona si Madrid, in anii 2000 cand cele 2 cluburi spaniole au inceput sa joace handbal la cel mai inalt nivel. Nu e cazul sa mai amintim aici despre campionii europeni, mondiali sau olimpici, sportivi legitimati la Steaua. In ceva mai mult de 25 de ani, managementul clubului a demonstrat ca brandul este mult peste capacitatea lor de a manageria si prin urmare acum Steaua Bucuresti nu mai exista in sportul european. Bugetul clubului este unul minuscul, nesemnificativ in comparatie cu posibilitatile reale care provin din cei peste 6 milioane de simpatizanti.

George Becali, proprietarul clubului de fotbal, un personaj dubios, condamnat in 2 randuri, la inchisoare, de justitie pentru fapte penale, una dintre ele fiind direct legata de fotbal, la randul sau este cel care manageriaza, impreuna ca alte personaje la fel de dubioase ca dansul, MM Stoica de exemplu, echipa de fotbal. Desi rezultatele echipei de fotbal sunt ceva mai bune, aici amintind o semifinala de competitie europeana, traieste insa din comertul de fotbalisti, o activitate economica primitiva, daca judecam la nivelul brandului. Cu alte venituri realizate si din performanta sportiva, Becali are impresia ca a facut lucruri deosebite. El uita ca echipa pe care a preluat-o, era una care avea 3 prezente consecutive in Liga Campionilor, performanta unica in Europa la acea vreme, la mijlocul anilor ’90. Ca si “colegii” de la CSA, dl Becali a fost departe de 3 prezente consecutive in grupele Ligii Campionilor si in ultima perioada “povestea de success” este intrarea in insolventa. Exceptandu-l pe Olaroiu, care nici despre el nu putem spune ca e un super-antrenor si niste transferuri norocoase, gen Chiriches sau Gardos, n-a reusit nimic la clubul de fotbal, doar traseul European din sezonul 2005-2006 fiind sigurul moment cand Steaua a reusit o performanta adevarata, performanta care a transformat-o in cap de serie pentru 10 ani. Cu un buget anual cifrat undeva in jurul valorii de 8-9 milioane, foarte slab pentru 6-7 milioane de suporteri, si cu un singur rezultat notabil in 15 ani la club, vedem ca nu exista nici cea mai mica diferenta intre Becali si cei de la CSA.

Deciziile Curtilor de judecata, care spun ba ca Becali are dreptul, ba ca n-are dreptul, ne arata ca orice a fost bun si valoros in Romania trebuie sa fie distrus, pentru ca asa e democratia la noi. Si cand “managerii” nu reusesc demolarea totala, intervine “lejea ca la prosti” sa puna ordine.