Am scris de mai multe ori aici, ca sustin neconditionat acuzatia de dopaj facuta de un fost ministru francez la adresa lui Rafael Nadal. Iata inca un argument, daca mai era necesar, care sustine fara dar si poate, acuzatia respectiva.

nadal 2
Sursa foto: http://ste.india.com/sites/default/files/2016/01/03/447227-rafael-nadal-innocent.jpg

Rafael Nadal, 185cm, 90+kg, stil de joc defensiv, cu foarte putine lovituri castigatoare, bazat pe lovituri in forta, in proportie de 90%, fara capacitatea tehnica de a juca economic. De-a lungul carierei Rafael Nadal are cu aproximatie 90% meciuri maraton castigate, indiferent ca venea dupa alte meciuri maraton sau nu, dar de cele mai multe ori, meciurile din fazele finale ale marilor competitii venind dupa alte meciuri maraton. Cel mai evident meci, este cel din finala Roland Garros 2013, cand dupa un meci de aproape 5 ore, 9-7 in decisiv, in semifinala cu Djokovic, Nadal castiga finala cu un sec 3-0, in fata lui Ferer care venea dupa o semifinala cat se poate de normala, 3-0 cu Tsonga. Mai sunt multe alte situatii asemanatoare, cea mai recenta fiind finala de la Monte Carlo, cand dupa doua meciuri extrem de dure cu Thiem si Murray in sferturi si semifinala, in care a stat cel putin 5 ore pe teren, Nadal reuseste sa se impuna fizic, 6-0 in decisiv, in fata lui Monfils care venea dupa ce a petrecut in jur de 6 ore tot turneul.

Prin comparatie sa urmarim traseul si jocul lui Djokovic la Roma, pe o suprafata asemanatoare, pornind de la caracteristicile sarbului.

Novak Djokovic, 187cm, 75kg, joc complet, bazat pe lovituri foarte variate cu multe lovituri castigatoare de pe fundul terenului si un serviciu foarte solid, capabil de a juca foarte economic datorita tehnici de a lovi mingea plat din orice pozitie. Novak Djokovic este considerat un jucator cu o capacitate fizica extrem de ridicata. Pornind de la aceste caracteristici, urmarind cariera sarbului vom observa cum, de fiecare data cand a ajuns in fazele finale ale marilor turnee, venind dupa meciuri maraton, sarbul nu reuseste sa castige. Finalele de la Wimbledon si US Open, pierdute in fata lui Murray dupa doua semifinale antologice cu Del Potro si Wawrinka, pierde clar finalele. La Roma o situatie identica, castiga in fata lui Nishikori in semifinala si pierde finala in primul rand incapacitatii fizice, in fata lui Murray, venind dupa 2 meciuri foarte grele, Nadal in sferturi si Nishikori in semifinala.

Spain's Rafael Nadal returns the ball to Britain's Andy Murray during the Monte-Carlo ATP Masters Series Tournament semi-final match, on April 16, 2016 in Monaco. Nadal won the match 2-6, 6-4, 6-2. AFP PHOTO / JEAN CHRISTOPHE MAGNENET / AFP / JEAN CHRISTOPHE MAGNENET (Photo credit should read JEAN CHRISTOPHE MAGNENET/AFP/Getty Images)
Sursa foto: http://video.skysports.com/84YWJ2MjE6pFG6ZkpcBYRYqie4PA6K8W/promo285094554 . AFP PHOTO / JEAN CHRISTOPHE MAGNENET (Photo credit should read JEAN CHRISTOPHE MAGNENET/AFP/Getty Images)

Comparand caracteristicile si parcursurile celor 2, este imposibil sa nu avem mari semne de intrebare, cum poate un jucator cu un gabarit mult mai mare, fara tehnica de joc, fara capacitatea de a incheia puncte rapid, fara nimic care sa recomande un joc economic sa fie permanent mai proaspat decat adversarii sai, mult mai supli si mult mai talentati. Daca ne mai gandim cum a castigat finale maraton cu Federer, jucatorul care nu consuma energie, datorita unei tehnici unice de a lovi mingea extrem de repede, foarte rar fiind necesara forta, ajungem sa fim 100% de acord cu acuzatia francezului, insa se pare ca doar ATP-ul nu vede aceste detalii, evidente dealtfel.