Este cat se poate de jenant sa ai dreptul sa organizezi, un turneu de Grand Slam si sa te prezinti in halul asta, cand altii foarte calificati si pregatiti nu-l au. Nu ca Franta ar fi vreo vedeta sau vreo cine stie ce civilizata, dar are acest drept de care isi bate joc in mod repetat de foarte multi ani. Este turneul cel mai ploios dintre toate 4 si este singurul fara acoperisuri. Parisul oras in inima continentului, ca si Londra dealtfel, nu beneficiaza de luna iulie ca britanicii si in aceste conditii, ploile apar conform statisticilor, cel putin intr-o zi din 3.

roland_garros_0
Sursa Foto: http://europasport.ro/wp-content/uploads/2016/05/roland_garros_0.jpg

In aceste conditii nu Australian Open trebuia sa fie primul Grand Slam cu acoperis, ci Roland Garros. Americanii din NY, desi sunt pe malul oceanului si ploaia daca apare, dispare imediat si-au construit, din simplul motiv ca se simteau “in urma”. In schimb francezii, acesti impresionisti care de-a lungul istoriei, n-au impresionat pe nimeni niciodata, dar au aroganta de a continua aceasta bataie de joc la adresa unor sportivi uriasi. In aceste conditii de joc nici un sportiv de top, nu-si permite sa riste nimic, pericolul unei accidentari fiind foarte mare, pe o suprafata moale, noroioasa, cu niste mingi extrem de grele cu sarituri total imprevizibile. Ma uitam la jocul Simonei si era cat se poate de evident ca nu putea sta pe linia de fund pentru ca mingea isi schimba saritura permanent. Calitatea numarul 1 in aceste conditii este “da cu dreapta cat poti si asteapta sa intre mingea”, daca intra mingea esti campion. Asta nu e tenis, ci e care da mai tare la nimereala. Probabil ca daca ar fi avut 2 jucatori in top 5, cum au de exemplu elvetienii, ar fi facut de mult acoperisul, dar asa cand jucatorii lor, sporadic apar in top 10, spera ca in aceste conditii penibile, poate, poate reuseste un francez sa castige.

Din pacate trebuie sa suportam acesta realitate si daca francezii vor “respecta” calendarul, vom vedea acoperis si la Paris in 2020, adica peste 4 ani, timp in care spera ei ca un Gasque sau poate un Tsonga sa castige pe ploaie. Cat de trist poate sa fie pentru un sportiv care poate s-a pregatit tot anul, pentru a obtine aici un rezultat important si se trezeste in aceste conditii mizerabile si scandaloase. De fapt acest lucru nu-i intereseaza pe vedetele din lumea deciziei din Franta, ei dau stele Michelin pentru niste ornamente in farfurie si o numesc mancare gustoasa.

Doua jucatoare de top, Halep si Radwanska, doua sportive care erau favorite reale la trofeu, isi vad munca aruncata la cos, pentru ca au nimerit pe partea de tablou “cu ploaie” si au jucat meciurile in 3 reprize, in 3 zile, in niste conditii de joc impracticabile.

UEFA ca sa poti juca in competitiile organizate de ei te obliga sa ai teren de 5*, care implica teren de joc si conditii foarte bune pentru spectatori si acesti impresionisti “iti dau biletul inapoi” sa vii maine daca ai timp sau te lasa sefu’. La momentul cand scriu Djokovic joaca cum nu l-am vazut niciodata, CU FRICA.