In plina era Guardiola vs Mourinho, nimeni nu vorbeste de Carlo Ancelotti.

Guardiola este campion in Spania si Germania, dublu castigator de Liga Campionilor. Mourinho este campion in Portugalia, Anglia, Italia si Spania, dublu castigator de Liga Campionilor. Ambii au avut pe mana, cluburi de top si au venit acolo din postura de antrenor-vedeta, avand la dispozitie absolut totul. Fiecare dintre ei, odata instalati la club, a inceput o campanie de marketing, care i-a transformat in staruri si mai departe sunt tratati ca atare.

pep-guardiola-carlo-ancelotti-cropped_1jtf8uwj4j1ra1rpp6wwzrlueg
Sursa Foto: http://www.fourfourtwo.com/

Guardiola este antrenorul care promoveaza un fotbal de posesie, cu presarea adversarilor in jumatatea lor, cand nu are mingea, in scopul posesiei care sa-i asigure mingea si mai departe posibilitatea de a marca cat mai des. Jocul, unul frumos, estetic, este conditionat de prezenta unui jucator de geniu, precum Messi si lipsa acestuia, atat la Bayern, cat si la City, demonstrand ca teoria de pe tabla se schimba fundamental, atunci cand intri pe terenul de iarba. Sansa reala a lui Guardiola de a repeta performantele de la Barca, sunt extrem de mici, avand in vedere ca un jucator precum Messi se naste o data, la mai bine de 50 de ani.

13244222_122746381475442_7984822859895163900_o
Sursa Foto: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=122746381475442&set=a.122746404808773.1073741826.100012202424177&type=3&theater

Mourinho este un antrenor care promoveaza un joc cinic, mai putin spectaculos, joc care urmareste ca adversarul sa fie “vanat” permanent si concentrarea acestuia sa fie mai ridicata in blocarea vedetelor, decat in incercarea de a depasi adversarul. Fara sa urmareasca posesia, portughezul urmareste sa-si pacaleasca adversarii, lasand de multe ori impresia ca nu are forta sa se impuna si atunci cand adversarul este cumva adormit, sa-l surprinda prin actiuni rapide, care sa aduca golul. Cumva, un fel de organizare italiana, lipsita insa de jucatori care au cultura defensiva ridicata la grad de arta. Daca lasam deoparte perioada Porto, cand a beneficiat si de un culoar favorabil, cu marile cluburi favorite iesite din competitie, a reusit sa castige Liga doar cu o echipa italiana, cu acei jucatori care se apara cu adevarat artistic.

Concluzia, cand ambii antrenori au iesit cumva din zonal or de confort au cam ratat marile obiective.

Carlo Ancelotti, ca si cei doi, a reusit sa castige titlul cu fiecare club pe care l-a antrenat, dar el a reusit “dubla” in Liga Campionilor, jucand diferit, cu Milan italieneste, cu Real jucand un fotbal apropiat de fotbalul spaniel. Avand capacitatea speciala de a se adapta rapid, la fiecare club si abilitatea de a comunica special cu orice jucator, italianul nu are nici un conflict, in comparatie cu cei doi, care permanent sunt in conflict cu o vedeta a echipei pe care o antreneaza. In plus, atat Mourinho, cat si Guardiola, au luat echipe deja formate, de predecesori si doar au adus un plus performatelor anterioare, in timp ce italianul, exceptand Real Madrid, a plecat de jos la fiecare club, Milan si mai ales PSG, fiind cele mai concludente. Cel mai important este insa fotbalul promovat si daca analizam cu atentie, vom observa cum echipele italianului stiu sa se apere italieneste si sa atace foarte spectaculos, fiind capabila sa detina posesia, daca este nevoie, putand declansa usor, atacuri foarte rapide, dar si dominare solida, cu faze spectaculoase.

Concluzia, atat spaniolul, cat si portughezul, au foarte mare nevoie de un marketing solid in spate pentru a obtine un anumit nivel de respect, in timp ce italianul, pur si simplu, prin prezenta, atitudine si comunicare impunand respectul.