Unde exista neputinta, nu exista avansare; unde nu exista implicare, nu exista performanta. Asa se pune problema in cazul educatiei fizice in scoli si universitati.

De ceva timp gradul de implicare  in educatie fizica si sport a cazut lent sub sistem; a regresat de la o obligativitate, la o optionalitate; iar astazi, Romania se confrunta cu o dificienta a educatiei fizice din toate punctele de vedere. Lipsa de personal bine pregatit, lipsa interesului studentilor pentru miscare.
Pentru a cerceta mai bine, mai in amanunt ce probleme exista in invatamantul superior, universitar, am stat de vorba cu domnul Ghiocel Bota, care se ocupa de studentii dornici de miscare, la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, de echipa de autoaparare si de echipa de judo. Doua sporturi care implica concentrare, forta, ambitie, autodeterminare.
Domnul Ghiocel Bota dispune intr-un mod acceptabil de aparatura de care este nevoie pentru a se desfasura antrenamente de judo, karate, tae bo, box si altele asemanatoare cu acestea.
Spiritul romanesc, culminat cu cel japonez ofera o reimprospatare, dar totodata o traditie maiastra ce sta la baza placerii celor care practica disciplinele expuse mai sus.
Pentru a face o distinctie cat mai clara a ceea ce insemna sport si educatie fizica, domnul Ghiocel Bota ne-a facut urmatoarele precizari:
„In primul rand se numeste educatie fizica si sport! Si de ce insist sa facem din punct de vedere lingvistic in primul rand aceasta lamurire? Pentru ca, educatia fizica,de fapt este cea mai importanta! Sportul ce este de fapt? Competitie! Toti suntem pana la urma intr-o competitie, indiferent ca participam la o competitie sau nu participam; dar viata insasi e o competitie. Numai ca, dupa cum se vede si in rezultate, in statistica, daca noi nu mai avem educatie fizica sau sport de masa, cum se spunea pe vremuri, nu mai avem nici rezultate la nivel de sport. Si atunci, terminologia care este in vigoare si legea care prevede participarea domniilor voastre, ca studenti la anumite activitati de miscare este numita educatie fizica si sport.
Asta inseamna ca sunt niste obiective, sunt niste mijloace care te ajuta sa inveti anumite chestiuni. Deci: educarea calitatilor motrice, invatarea unor priceperi si deprinderi motrice, educarea personalitatii, anumite chestiuni moral-cognitive sau pe scurt, cum zicea Aristotel: daca nu stii sa scrii, daca nu stii sa citesti, daca nu stii sa inoti sau sa te lupti esti analfabet.
Educatia fizica si sportul este cea care trebuie promovata si conform legilor trebuie aplicata.
De ce ar trebui sa vina studentii la educatie fizica si sport? Tocmai pentru a reusi sa se integreze profesional, de exemplu. Ca sa te integrezi profesional in acceptiunea U.E., pentru ca de bine, de rau suntem acolo, exista de exemplu niste sintagme: a fi, a sti si a comunica. Degeaba esti foarte bun pe abilitati legate de meserii, cum e filosofia. Este o disciplina? Poate sa fie! Dar, mai degraba ce este? Un mod de viata! Sau ar trebui sa fie asa!
Studentii nu vin, in primul rand pentru ca nu au cultura si in al doilea rand, in momentul in care ajung in facultate nu gasesc o baza materiala corespunzatoare, poate niste profesori motivati; si nu in ultimul rand, sunt bombardati cu tot felul de alte activitati. Disciplina liber consimtita nu este, din pacate aplicabila. Adica daca li se spune ca este obligatoriu vor face tot ce pot ca sa vaneze acea prezenta, daca nu, nu vin!”

Cine considerati ca este vinovat pentru faptul ca nu se practica educatie fizica si sport in invatamantul universitar?
„Ca sa fiu in ton cu moda: Sistemul! De fapt, vinovata e toata lumea, dupa parerea mea, incepand cu sistemul educational, pentru ca daca lumea ar veni pregatita, daca in liceu, in generala si in gradinita s-ar face educatie fizica cum trebuie, ar fi altceva. Pentru cei din S.U.A. sau pentru cei din Anglia este o onoare sa ajunga studenti sa faca parte din echipa de canotaj de la Oxford, din echipa de baschet de la New York University etc. Si atunci, vinovati sunt si unii, si altii! Dar totusi, cred eu ca sistemul, adica profesorii, universitatile  si Guvernul!”

Este de mult timp acest deficit de „voluntari” in a face educatie fizica?
„A inceput in ’90, cand eu chiar am vrut sa transform un pic sistemul; n-am reusit, dar incep cu prima revendicare avuta de studenti: asa zisele organizatii studentesti, putine din pacate, cum sunt si acum, au gasit de cuviinta, consultandu-se cu studentii ca principalele activitati care nu-si gasesc rostul si locul in educatia universitara sunt: educatia fizica si sportul si limbile straine. Daca intre timp limbile straine, s-a constatat ca sunt folositoare si bine venite, educatia fizica a ramas un pic in umbra, chiar daca in ultimul timp, bazandu-se pe o inertie,  ministerul a incadrat educatia fizica si sportul in Universitati la discipline complementare. Deci teoretic ar trebui sa fie obligatoriu. Din pacate, teoretic poate ca exista peste tot, dar practic nu se face. Sau la unii se face facultativ sau optional.
Oricum, cel putin Universitatea din Bucuresti nu aplica in mod corespunzator si atunci nici macar studentii, nici secretariatele nu stiu exact care este in primul rand regimul educatiei fizice, cum se termina, daca e cu verificare anuala, daca e cu verificare semestriala; daca e facultativ, daca e obligatoriu.
Si atunci daca ar fi unitar statutul ar fi altceva.”

Ce discipline sportive ii atrag cel mai mult pe putinii studenti care vin la dumneavoastra?
„La noi vin cei care n-au mai facut sport de multe ori; care au facut doar in liceu, care au cochetat doar cu sportul si se indreapta catre disciplinele, sa zic asa, de nisa. Adica jocurile sportive au decazut cu totul , atletismul nu mai vorbesc, sporturile de contact sunt oarecum in voga, dar vin putini, pentru ca solicita o ambitie si niste abilitati deosebite si au ramas atunci solicitate, din punct de vedere teoretic si o sa spun si de ce, chestiuni, gen: aerobic si tae bo sau altele ca acestea de gimnastica soft; fitness-ul si  culturismul, dar nu in acceptiunea culturismului sau a fitness-ului de performanta, ci pur si simplu un lucru cu greutati sau cardio; tenisul de masa, este o alta disciplina solicitata destul de des; inotul.”

Aveti antrenori bine pregatiti pentru disciplinele la care activeaza? Adica au o baza profesionala?
„Aici e una din problemele importante care trebuie rezolvate. Asa cum spuneam la un moment dat. Ce facem: cultura sau cercetare? Noi nu avem aici antrenori, nici profesori de sport; avem un hibrid, avem oameni care nu au facut antrenorat niciodata; cel mult au fost profesori la gimnaziu; avem oameni care n-au facut sport de performanta, dar acum predau sah. Stiu ca toata lumea sustine sahul, sustin si eu, dar nu are ce cauta in lectia de educatie fizica, probabil in alta parte. Lectia de educatie fizica e facuta sa transpiri! „

Asadar, asa cum spunea domnul Ghiocel Bota, cei care predau aici lectii de educatie fizica nu sunt bine pregatiti pentru ca nu se cauta oameni cu calitati; mai mult se cauta rudele lor. Astfel, se poate ajunge ca sa predea lectii o intreaga familie.
Cei care predau aici, vin doar pentru a pune prezenta, pentru ca asta este activitatea de baza. Deci nu se pot numi antrenori, mentineaza domnul Bota. Dar, trebuia sa avem oameni bine pregatiti:
„Asta ar fi trebuit sa se faca din ’90! Nicaieri, incepand cu Polonia, Ungaria si pana in Japonia si S.U.A. nu mai exista educatie fizica la invatamantul universitar, normal, de neprofil care este proces didactic.
Toti au cluburi, toti au antrenori, au instructori care predau sport de masa, adica SPORT PENTRU MISCARE SI PLACERE, sanatate sau la mari echipe. La noi, profesorul de educatie fizica nu este in niciun caz antrenor, cei mai multi nici macar nu au categorii, isi desfasoara activitatea mai mult administrativa si de cercetare, pentru ca s-a desfiintat comisia de cercetare, pentru ca s-a desfiintat comisia de specialitate si noi am fost asimilati cu cei de profil. Si atunci si colegii spun: daca cel de la Filosofie si Drept are un curs pe saptamana ca profesor universitar si eu vreau la fel! Diferenta e majora si ar trebui sa se tina in primul rand cont de lege.
Legea educatiei prevede clar la articolul 287, alineatul 11 ca la disciplinele speciale, unde intra si educatia fizica, cursurile teoretice sunt echivalate cu seminarul practic, cu ore conventionale. Adica daca ai ajuns profesor universitar ai obligatiile care trebuie indeplinite pe cercetare stiintifica daca chiar vrei asta. Dar, asta nu in detrimentul lectiilor cu studentii, care de ce sa vina un profesor de sport sa tina o lectie, doua pe saptamana ca el e profesor de sport? Nu! El trebuie sa tina cele 8 lectii pe care le are si in afara de asta sa faca cercetare daca doreste, cercetare care nu are nicio treaba, de obicei cu perfectionarea acelor lectii.”

Ne puteti spune daca pana in acest moment ati castigat vreo medalie la vreo competitie; sau daca sunteti angrenati undeva?
„Da! De exemplu, eu personal ma ocup de echipa de autoaparare care face doar demonstratii, pentru ca nu exista un campionat national; de echipa de judo, unde am foarte putini studenti: adica 10-12 anual, care au mai facut, pentru ca nu poti sa ii inveti intr-un an, doi ca sa participe pe la competitii. Si cu ajutorul catorva studenti care au mai facut si inainte. In fiecare an avem cel putin un campion national la judo: la Campionatele Nationale Universitare! Deci nu la cele Nationale! Si lucruri din acestea se mai intampla si in alte discipline, dar legat de persoana mea, care ma ocup si de fitness, si de judo, la judo am in fiecare an la Campionatul National Universitar medalii. Am si la Campionatul National Universitar de kempo, am si la Campionatul National Universitar de karate.
La fitness am renuntat sa mai fac competitii la un nivel zonal, de culturism, pentru ca ele implica in primul rand un anumit mod de alimentatie, care indirect te duce in ziua de astazi, chiar daca nu o sa ai rezultate deosebite, la ingerarea unor substante interzise, cu efect nociv asupra organismului, asupra rinichilor; adica supliment alimentar, ca sa nu zic si alti hormoni.
Si atunci, competitii de fitness, de culturism nu am mai facut eu personal, pentru ca studentii si studentele oricum sunt reticienti sa participe pe scena la competitii de culturism. Si atunci, am gasit acum 4 ani o nisa in concursurile de skandenberg, pentru ca sunt mai accesibile. Nu implica dopaj, nu implica antrenamente extreme, se pot face cu toata lumea si vin si fete si baieti peste 100 si deja Universitatea, prin Centrul de Arte Martiale si Studii Asociate a organizat anul acesta primul Campionat National Universitar de Skandenberg. Si anul acesta il facem din nou. La anul viitor il facem din nou.
Deci avem rezultate la nivel de competitie universitara!”

Pentru cei dornici sa se inscrie de acum inainte sunt liberi sa o faca in orice perioada?
„Depinde de facultate, din pacate. Deci, fiecare facultate are reguli proprii si nu sunt aceleasi. Bine ar fi sa se inscrie in primele 2 saptamani, pentru ca de fapt sunt reguli, dar nu sunt aplicate. Daca disciplina e complementara, daca e optionala sau facultativa. Sunt perioade de inscriere, perioade de retragere. La unele discipline daca de inscrii este facultativ, daca te duci la examen deja devine obligatoriu. Dar e un lucru pe care nici ei nu-l stiu si nici noi nu-l stim niciodata. De exemplu, acum am aflat, aproape la sfarsitul semestrului 1 ca Istoria, sectia R.I.S.E. (Relatii Internationale si Studii Europene), care nu au stiut ca au obligatoriu si au venit 2-3.”

In incheiere, domnul Ghiocel Bota ne-a vorbit si despre rolul asociatilor studentesti.
„Pe de o parte asociatiile in sine, nu discutam daca sunt bune sau nu, dar asa cum am spus, din Anglia pana in S.U.A. sunt mult mai multe. La noi ne rezumam la una, si aceea batuta de restul.”
Asadar, spune domnul Bota ca ar trebui sa existe o celegialitate.
„Inteleg cu traditie ca Franta, Anglia, Germania este coordonata in invatamantul superior de studenti. Fiind studenti, isi fac un plan de activitate, se uita despre ce e vorba si sunt ajutati si serviti de profesori de educatie fizica sau in cazul lor instructori si antrenori. Dar asociatiile studentesti fac aceste planificari, ei discuta politica de educatie fizica si de sport exact cum ati spus dumneavoastra.
Dar nu puteam sa las asa, pentru ca la noi, din pacate nu avem nici una, nici alta; dar legea spune educatie fizica.”

Asa ca este nevoie de educatie fizica in toate scolile/ Universitatiile din Romania, pentru ca tara noastra sa fie cat de cat condusa de adrenalina, de o miscare indrazneata.
Miscarea face bine, este o zicala de mult timp si de multe ori folosita. Ar trebui expusa si practic, nu numai teoretic.
Asa ca…haideti sa facem miscare!