Elena Pagu este o sportiva aparte. A inceput sa practice proba de mars a atletismului la 56 de ani, dupa ce a iesit la pensie, dupa care a participat la numeroase competitii interne si internationale, colectionand medalii in serie. Ultima, la 91 de ani.

Am invitat-o la o discutie pentru cititorii nostri pe aceasta sportiva care continua sa se pregateasca pentru concursuri sfidand varsta din cartea de identitate.
– Cum ati ajuns sa practicati marsul?
 – Sunt obisnuita cu mersul pe jos de la sapte ani, cand am fost nevoita sa parcurg aproape zilnic 14 kilometri, dus si intors, de acasa, din satul nemtean Dumbrava Rosie pana la scolala. Dupa terminarea cursurilor din cadrul scolii normale am devenit asistenta de ocrotire, meserie care avea sa-mi poarte pasii prin diverse localitati. De mars m-am apucat tarziu, la indemnul celui de-al doilea sot al meu, care facea acest sport, la Bacau. Sfatuit de el, am ajuns la Bucuresti, la profesorul Gheorghe Rugina, care selecta si pregatea atleti veterani. Ulterior i-am avut mentori pe campionul Leonidas Karaiosifoglu si de cativa ani pe profesorul universitar Valeriu Rosetnic.
– Cand au inceput sa apara rezultatele deosebite?
 – La 65 de ani am luat primul titlu mondial. Au urmat alte opt, ultimul anul acesta, la Daegu, in Coreea de Sud, plus cinci trofee europene si patru balcanice. Cu exceptia Africii, am concurat pe toate continentele. La Daegu am fost cea mai varstnica participanta.
– E o proba dificila marsul?
 – E destul de pretentioasa, diferita substantial de cros. Nu e la indemana oricui sa deprinda si sa se perfectioneze in executarea cat mai bine a indoirii genunchiului in timpul alergarii, de mentinere a calcaiului pe pamant sau de sincronizare a miscarii bratelor. Am concurat pe distante de 5, 10 si 20 de kilometri.
– Cum trebuie sa fie regimul alimentar pentru a stimula performanta in acest sport?
 – In ce ma priveste, mi-am obisnuit organismul cu carne de pui si mai rar de porc, multe legume, ouă, ciuperci, branza de vaci sau svaiter, fructe. Si desigur, putina cafea. Nu ma culc mai tarziu de ora 22 si ma trezesc pe la 7. Iau micul dejun, iar apoi ies afara si alerg circa 10 kilometri prin parcurile din jur. Acest mod de viata m-a ajutat si in privinta sanatatii. Chiar nu stiu de cand n-am mai luat vreun medicament.
– Care ar fi secretul longevitatii dv?
 – Am ajuns demult la concluzia ca miscarea asigura o viata fara probleme medicale, cu un regim alimentar adecvat.
– Alte, sa-i zicem pasiuni?
 – Citesc foarte mult, merg la concerte, ascult acasa muzica clasica, indeosebi Mozart si Chopin. Printre picaturi, raspund invitatiilor la diverse evenimente, cum a fost simpozionul de la Cluj-Napoca al Asociatiei TED Eroilor, unde am luat cuvantul alaturi de 23 de vorbitori.
– Indragiti in mod special vreunul dintre trofee?
 – Cele doua castigate in Finlanda, la Lahti, acum opt ani, cu noi recorduri mondiale, dar si ultimul, din Coreea de Sud, cu un alt record al lumii, la 5 kilometri. La Daegu am concurat pe un traseu extrem de difilcil, lungit de organizatori, din cauza ploii persistente. Ma mandresc si cu faptul ca n-am fost niciodata descalificata.
– Ce le recomandati tinerilor aflati la inceput de drum in sport?
 – Daca aleg atletismul, nu neaparat marsul, sa se antreneze cum trebuie, sub indrumarea profesorilor. Iar daca nu vor neaparat sa faca performanta sa inteleaga ca nimic nu e mai simplu decat sa iei pantofi comozi, o imbracaminte lejera si sa alergi, in primul rand pentru sanatatea ta.