Repede, mereu mai repede ! Umanitatea a adoptat notiunea de „viteza” ca fiind ceva fara de care existenta ei actuala si dezvoltarea viitoare ar fi total compromise. Omul a inceput o competitie cu el insusi.

foto masini 1
Sursa foto: http://la-jamais-contente.e-monsite.com/medias/images/jamais-contente-original-04.jpg

Privind in trecut putem constata ca doi factori s-au remarcat prin contributia lor la aparitia si evolutia sporturilor tehnice, cu preponderenta sportul auto – dezvoltarea tehnicii si, de foarte multe ori, orgoliul, mandria, dorinta individuala sau nationala de a fi mai rapid sau de a construi ceva mai mare. Exemplele sunt numeroase si putem incepe cu automobilele, recordul de 100 km/h fiind stabilit in 1899 ( 105,85 km/h), culmea, cu unul electric numit “La Jamais Contente” (Niciodata Multumita !!), propulsie asigurata de doua motoare electrice alimentate de baterii Fulmen, putere echivalenta 68 CP, pilot – belgianul Camille Jenatzy. Acest record de viteza a impulsionat gandirea tehnica si a dus la realizarea unor vehicule comerciale sau sportive din ce in ce mai performante care au “trezit” dorinta de competitie si curajul celor care le conduceau, motorul electric fiind rapid inlocuit de cel cu ardere interna iar recordurile obtinute la un moment dat nefiind altceva decat un reper pentru stabilirea altora intr-o continua intrecere.

foto masini 2
Sursa foto: https://thatscienceguy.files.wordpress.com/2011/05/bloodhound_front_dynamic_20100401m.jpg

Englezul John Cobb a depasit limita de 600 km/h (634,39 km/h) in 1947 cu un record care a rezistat zeci de ani , americanul cu origini croate Gary Gabelich a atins in 1970 limita celor 1000 km/h ducand vehiculul de record “Blue Flame” la 1001,474. Pasul urmator a fost depasirea vitezei sunetului (1225 km/h, valoare cunoscuta ca numar Mach), succesul fiind datorat unei echipe integral engleza – Thrust SSC (Super Sonic Car), constructor Richard Noble, pilot Andy Green, viteza atinsa – 1227,952 km/h.
Ambarcatiunile cu motor au intrat si ele in competitia pentru titlul de “cea mai rapida” , un nume de referinta fiind Campbell, Malcolm – tatal si Donald – fiul, angrenati in recorduri pe uscat si apa. Donald a fost singurul care a detinut recordul de viteza pe apa si uscat in acelasi an (1964) dar in final a platit cu viata tentativa de depasire a vitezei de 300 mph (480 km/h), ambarcatiunea sa “Bluebird” dezintegrandu-se la contactul cu apa aproape de linia de sosire dupa ce reusise, totusi, atingerea vitezei de 320 mph (510 km/h) dar pe un singur sens.

foto masini 3
Sursa Foto: http://www.wright-brothers.org/Information_Desk/Help_with_Homework/Help_with_Homework_Intro/Help_with_Homework_Intro_images/Sketchup_Flyer.jpg

Avioanele si-au inceput cursa spre recorduri in 1903 cu primul record – 15,77 km/h, aeroplanul “Wright Flyer”, pilot Wilbur Wright, 1910- aeroplanul “Bleriot XI”, pilot Alfred Leblanc- depasirea celor 100 km/h (109,8 km/h), 1941 – avionul Messerschmidt Me 163A V4 cu motor racheta, pilot Heini Dittmar (record neoficial)- 1003,67 km/h, 1947 – Lockheed XP 80 R, pilot Albert Boyd – record oficial 1004,2 km/h, octombrie 1947 – vehicul experimental cu motor racheta X1, pilot Charles Yaeger – Mach 1,06 (Mach=viteza sunetului – 1225 km/h) si ultimul in noiembrie 2004- Mach 9,6, aeronava experimentala hypersonica NASA X 43 (record Guiness), ultimele recorduri de viteza apartinand vehiculelor spatiale.
Trenurile au intrat pe acest “panou” competitional cu un record de viteza care a depasit 500 km/h – trenul francez TGV a atins 574,8 km/h iar cel japonez cu levitatie magnetica JR MAGLEV- 581 km/h. Viteze de record au intrat si in palmaresul ciclistilor, respectiv 245 km/h (cu antrenament mecanic), viteza atinsa de americanul John Howard in 1985.

Recordurile si competitiile sportive isi aduc o continua contributie pentru ca omul sa poata calatori mai repede, mereu mai repede, impingand tot mai departe limitele tehnologiilor, proiectarii si constructiei vehiculelor pe care le utilizam in viata de zi cu zi care devin mai frumoase, mai economice, cu un design adecvat scopului propus, cu solutii si accesorii tehnice care le fac mai sigure si, de ce nu, mai silentioase si mai putin poluante.