Yacht construit in 1989, traseu de 3.354 km, port de plecare – Stavoren (Olanda), port de sosire – marina Limanu – Mangalia, 77 de ecluze, 9 tari – Olanda, Germania, Austria, Croatia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria si Romania, 3 fluvii – Rin, Main, Dunare, 3 canale: Amsterdam – Rin, Main – Dunare, Dunare – Marea Neagra inclusiv canale suprapuse (poduri de apa).

Navigatia a fost una din primele indeletniciri ale omului si daca facem un salt in timp, cateva milioane de ani, vedem cum unul din stramosii nostri s-a urcat pe un bustean si a traversat o apa pentru a ajunge la un loc mai bun de vanatoare sau pur si simplu din curiozitatea de a vedea « ce este dincolo ».

Alti semeni de-ai lui au folosit focul pentru a scobi busteanul si astfel a luat nastere monoxila – o luntre care poate fi considerata prima ambarcatiune construita si pusa in miscare de om. Evolutia si-a spus cuvantul iar stravechea luntre a fost urmata de barci puse in miscare cu ajutorul vaslelor, au urmat constructii mai mari cu unul sau mai multe randuri de rame (vasle mai mari), vantul a fost utilizat ca mijloc de propulsie si, in final, s-a apelat la motorul cu aburi, petrol sau propulsia atomica.
Primele yachturi au aparut in Olanda in sec. XVII iar in prezent yachtul este considerat ca o ambarcatiune de sport sau agrement avand propulsia cu vele, motor sau mixt – cele cu vele au in dotare un motor auxiliar necesar manevrelor din port sau deplasarii cand nu este vant. Inainte de a povesti aceasta adevarata aventura a traversarii Europei pe ape interioare este interesanta o scurta prezentare tehnica a ambarcatiunii numita ”yacht”.
Yachtul poate fi o constructie monococa – cele mai uzuale, catamaran (coca dubla) sau trimaran (coca tripla) – ultimele doua cu corpurile unite printr-o punte comuna. Corpul unui yacht are ca parti principale: chila – element longitudinal de rezistenta situat longitudinal in partea inferioara a corpului unei ambarctiuni; opera vie(carena) – partea din apa a corpului unei ambarcatiuni – aici este locul in care micile vietati sau algele se prind de corp; opera moarta – partea de deasupra apei, cockpit = deschidere in punte spre pupa unde stau persoanele aflate la bordul ambarcatiunii; etrava = partea din fata a chilei; etambou = partea din spate a chilei.

DCIM100MEDIA
Yacht cu derivor rabatabil
08-yacht-cu-chila-rigida
Yacht cu chilă rigidă
DCIM100MEDIA
Catamaran şi ambarcaţiune de agrement – marina Skiatos

29-corp-ambarcatiune2

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Corp ambarcaţiune: opera vie-opera moartă

Yachturile sunt cu unul sau mai multe catarge si au o componenta constructiva care micsoreaza deriva (alunecarea laterala datorita vantului sau curentilor). Aceasta componenta se numeste “derivor” si poate fi mobil (rabatabil), fix, lestat – in partea cea mai de jos are un “bulb” care actioneaza ca o contragreutate ce se opune inclinarii excesive a yachtului intr-un bord sau altul la actiunea vantului, chila rigida, corpul este astfel proiectat incat chila este lestata si se comporta ca un derivor – cazul yahturilor mari, oceanice, dezavantajul principal fiind greutatea si pescajul mare. Ambele variante – derivor sau chila – au avantaje si dezavantaje dar amandoua au drept scop asigurarea unui comportament sigur pe mare si confort satisfacator pentru cei de la bord.

Termenii tehnici utilizati in marinarie sunt specifici iar regula principala este ca toate referintele se fac in situatia in care stam cu fata spre directia de deplasare (inainte). Odata urcati la bordul unei ambarcatiuni avem: prova- partea din fata; pupa – partea din spate; babord – partea laterala stanga; tribord – partea laterala dreapta, cel mai bine este sa memorati “BA-TRI” adica babord – tribord privind spre partea din fata a yachtului (prova). 17-yacht-denumiri-4-gemk

DCIM100MEDIA

DCIM100MEDIA

DCIM100MEDIA
Toate cele patru denumiri (prova, pupa, babord, tribord) se pronunta la fel chiar daca ne referim la mai multe yachturi: se va spune “yachturile sunt cu pupa la cheu” sau “ambele yachturi au prova pe directia insulei”.

Prin insasi constructia lor yachturile dispun de amenajari interioare si spatii pentru plaja care ofera un grad de confort suficient pentru a ”rezista” mai multe zile la bord. Manevrarea se face cu o carma cu eche sau cu timona care poate fi simpla sau dubla, cazul yachturilor mari, timona fiind mai usor de manevrat datorita unor servomecanisme.
Materialele folosite in constructia unui yacht sunt traditionalul lemn, materiale plastice armate cu fibra de sticla (PAFS), metalul – aluminiu sau otel, fibra de carbon pentru yachturile mai pretentioase si in special pentru yachturile de competitie unde greutatea conteaza foarte mult.

Motorul auxiliar al unui yacht cu vele este folosit pentru manevrele de intrare/ iesire din port sau in alte situatii si poate fi outbord – cu fixare pe tablia pupa sau inbord – montat in spatiul special rezervat cu mentiunea ca cele inbord pot fi si Diesel, cele mai utilizate datorita cuplului mare, consum redus, fiabilitate si siguranta in exploatare. In cazul yachturilor cu motoare “inbord” trebuie sa acordam atentie posibilitatii unei inspectii sau interventii rapide in cazul unor probleme care pot sa apara in port sau pe mare inclusiv cand este agitata. Ideea unor croaziere trebuie sa inceapa cu un calcul al consumului raportat la capacitatea rezervei de combustibil, motoarele Diesel fiind ideale pentru propulsia navala atat ca performante – putere si cuplu la turatii joase – dar si cu un consum calculat pe ora de mers deosebit de avantajos.
Evident, confortul depinde de posibilitatile financiare si de aceea este preferabila o ambarcatiune cu minim de dotari pentru pregatirea si pastrarea alimentelor – resou cu gaz, posibilitatea de racordare la tensiuni de 12, 24 sau 220 V pentru un cuptor cu microunde sau un mic frigider , rezervor de apa dulce, chiuveta cu presiune, grup sanitar care, de cele mai multe ori, pe langa un WC chimic sau marin are si o chiuveta cu dus si, ca un confort suplimentar, un mic loc pe punte amenajt ca bucatarie exterioara.

Ce castigam atunci cand ne urcam la bordul unui yacht? Aer nepoluat, mare, valuri, soare, cateodata unele exceptii “ploioase”, multa, foarte multa libertate, totala independenta, “trafic” fara ambuteiaje si posibilitatea de a ne bucura de toate acestea chiar daca este un voiaj de cateva ore la sfarsit de saptamana sau un adevarat concediu pe o perioada mai lunga. Placerea este cu atat mai mare daca avem alaturi prieteni, colegi sau simpli amatori de yachting cu care putem impartasi emotiile si bucuriile iar odata intorsi din croaziera vom aduce pe langa amintirea unor momente de neuitat si dorinta de a repeta aceasta experienta interesanta.
Yachturile sunt conduse de un skipper, similar comandantului de nava, persoana autorizata sa conduca o astfel de ambarcatiune. “Bun venit la bord !”- acestea sunt cuvintele pe care skipperul le adreseaza celor care pun piciorul pe punte, urmeaza invitatia de a cunoaste yachtul de la prova la pupa si de la babord la tribord dar … atentie la straiuri si sarturi dar mai ales sa nu se foloseasca incaltaminte cu talpa de culoare neagra, alunecoasa sau care poate zgaria puntea. Recomandabil sa nu se atinga timona, butoanele si manetele de pe panoul de comanda din cockpit iar ca regula generala si obligatorie va trebui respectat tot ceea ce inseamna comenzi si indicatii din partea celui care are intreaga responsabilitate la bord – skipperul.
Skipper, babord, pupa, prova …, denumiri specific marinaresti care formeaza un “limbaj” recomandat pentru toti cei care, intr-un fel sau altul, vor intra in familia celor pasionati de yachting.

In urma cu cativa ani am cunoscut un astfel de pasionat, comandant de cursa lunga, pasiune care l-a indemnat sa-si puna experienta, priceperea si banii pentru a incepe o afacere – yachtingul de agrement si croaziera.

25-skipperul-la-timona-gemk
Skipperul la timona

Inceputul trebuia facut prin … cumpararea unui yacht, actiune care s-a constituit intr-o adevarata aventura care “stationa” de mai mult timp la cheiul amintirilor si merita sa fie pusa pe hartie. Prima traversare a Europei cu un yacht folosind doar apele interioare este povestea celor treizeci de zile de mars si are in ea pagini de istorie europeana, intamplari marinaresti, lectii de navigatie de zi si noapte, toate povestite in zile si seri petrecute in casa primitoare a skipperului, pe puntea yachtului in marina Limanu, in croaziera pe Marea Neagra sau trudind amandoi la masina de cusut pentru diverse reparatii.
Datorita bugetului limitat cumpararea unui yacht nou a fost scos din calcule asa incat varianta ramasa a fost cumpararea unuia de ocazie din tara sau de pe pietele specializate din strainatate. Skipperul a avut mai multe oferte dar a ales Olanda, solutia transportului fiind oarecum dificila dar nu imposibila pentru ca traseul luat in calcul a fost neobisnuit – traversarea Europei de la Marea Nordului la Marea Neagra prin reteaua de ape interioare – canale, rauri si fluvii. Port de plecare – Stavoren (52*53’00” N; 5*21’30” E), port de sosire – marina Limanu – Mangalia (43*47’54.84” N; 28*32’9.151” E ) si un traseu care a insemnat trecerea prin 77 de ecluze, 9 tari – Olanda, Germania, Austria, Croatia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Romania, 3 fluvii – Rhin, Main, Dunare, 3 canale importante: Amsterdam – Rhin, Main – Dunare, Dunare – Marea Neagra si canale suprapuse (poduri de apa), total 3354 km (in navigatia pe ape interioare distantele se masoara in kilometri – km – iar in cea maritima in mile marine – Mm). Yachtul, chiar daca nu era nou, trebuia sa asigure confort pentru toti cei aflati la bord atat ziua cat si noaptea, sa aiba in dotare echipamente si instrumente pentru o navigatie in deplina siguranta si sa poata efectua croaziere pe distante mari si pe perioade indelungate. (va urma)

Gheorghe Eliad
APSR/ AIPS